THE SPECIAL FIVE

Filed under: Uncategorized — Lasă un comentariu

noiembrie 30, 2010

De pe 28 aprilie aştept momentul ca FC Barcelona să îl umilească în sfârşit pe îmgâmfatul de Mourinho şi să îi închidă gura, asta după ce portughezul a inovat fotbalul cu sistemul său din returul semifinalei din primăvară din Liga Campionilor, cu FC Barcelona şi anume, 10-0-0. Numai frustratţii care nu iubesc fotbalul adevărat au putut să spună la finalul celor două partide că Inter s-a calificat pe merit, în fine. La o distanţă de şapte luni, Mourinho a venit din nou pe Camp Nou. De această dată o suflare întreagaă a catalanilor era pe punctul de a face una cu pământul pe Real Madird şi pe cel mai noi simboluri ale grupării blanco, Mourinho şi Cristiano Ronaldo. Furia acumulată în această perioadă a fost eliberată din primele minute. Era doar minutul 7 şi deja Barcelona a avut o bară prin Messi şi un şut puţin pe lângă poartă al lui Alves. După şapte minute, Ronaldo probabil se gândea că aveanevoie de ceva fixativ pentru freza sa de Dorobanţi, pentru că i se ridica părul în cap de la rapiditatea cu care treceau pe lângă el TGV-urile catalane. Puţină oftică după ratarea lui Messi şi tot stadionul explodeazaă. Xavi deschide scorul şi în arenă matadorul catalan simţea mirosul de sânge al grupării blanco. Pedro a mai punctat o dată şi deja Mourinho era tot mai mic pe banca tehnică. Gesturile largi şi atacurile lansate la adresa catalanilor erau uitate de mult. Marele MOU era şi el un spectator la fotbalul de senzaţie oferit de Barcelona, numai că el avea unul dintre cele mai bune locuri din stadion. În repriza a doua, Villa şi-a adus aminte de forma de la Mondiale şi a mai înfipt două pumnale în inima madrilenilor şi brusc a început o morişcă incredibilă de pase. Catalanii reuşeau cu madrilenii pe teren, ceea ce unii nu reuşesc nici măcar fiind singuri pe teren. Ole la fiecare pasă şi un cor bine meritat de huiduieli a peste 100.000 de fani din tribune, atunci când mingea se îndrepta către Naomi Ronaldo. Spun doar 100.000, pentru că în întreaga lume erau mulţi mai mulţi. Erau măcar 100.001, pentru că şi eu îmi doream ca acest clovn să dea rateu după rateu. Apoi, în minutele de prelungire, comentatorii spanioli au exultat: “UNA MANITA, UNA MANITA, UNA MANITA” şi nu vorbeam despre mâna lui Dumnezeu ci despre golul cinci al grupării de pe Camp Nou. Era 5 – 0 şi toată lumea arăta o mână către duşmanul de pe Santiago Bernabeu. La final Sergio Ramoa a început să ia la palme şi îmbrânceli pe cei alături de care a luat titlul mondial şi anume, Puyol sau Xavi. În loc să îi fii dat palme la alţii. mai bine se pălmuia pe el sau dacă m-aţi întreba pe mine, mai bine l-ar lua la palme pe Naomi.

Este o umilinţă pe care nu ai cum să nu o guşti dacă iubeşti fotbalul adevărat. Acum a venit şi răzbunarea faţă de aroganţii de pe Santiago, MOU şi NAOMI. În sfârşit, după multe aroganţe la adresa echipei antrenate de PEP GUARDIOLA, a venit timpul ca şi noi să rădem

Acum e cazul să încep şi eu cu câteva mici ironii. În primul rând, trebuie să spun că NAOMI RONALDO a avut dreptate. Etapa trecută Barcelona învingea cu 8 – 0 pe Almeria, iar portughezul spunea că să vedem dacă ne dă şi nouă opt. A avut dreptate, din păcate trebuie să recunosc. Aici a fost mai bun. Barcelona nu a marcat opt goluri Realului ci doar cinci, asta este, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Bravo lui. Saxofonistul din capitala Spaniei s-a remarcat şi el prin ceva, în afară de freză. L-a îmbrâncit pe antrenorul catalanilor, Pep Guardiola. Acum vor veni mulţi fani ai Realului care vor spune că dap, dar de ce nu a dat balonul lui. Fraţilor, Mourinho face asemenea gesturi în mod constant, aproape meci de meci şi nu l-a îmbrâncit nimeni, aşa că nu are nicio scuză idolul vostru de pe Dorobanţi. Oricum, sunt ferm convisn că mii de piţipoance au avut sfârcurile întărite şi ciocârlia umedă când Ronaldo a dat o flecmă pe teren.

Ca să vedeţi că în fotbal se face dreptate. Marele Real are o echipă în care a investit milioane. De cealaltă parte, Barcelona a câştigat meciul jucând în primul 11 cu opt jucători crescuţi pe Camp Nou şi în total din cei 14 care au jucat, 10 au sânge catalan în vene. Până la urmă se face dreptate în viaţă. A meritat aşteptarea, a meritt să aştept şapte luni pentru răzbunarea în faţa lui MOU sau mai bine zis “THE SPECIAL FIVE”. Cu siguranţă a fost o seară SPE(P)CIALĂ.