Sâmbătă seara am urmărit un nou episod din serialul de prost gust “Naţionala la ananghie”. Tricolorii, dacă pot fi numiţi aşa, au cedat cu 2 – 1 la Zenica în faţa Bosniei. În 2003 nu îmi puteam orpi lacrimile după golul lui Laursen ce restabilea egalitatea în jocul cu Danemarca, dar sâmbătă seara m-am bucurat teribil la fiecare gol marcat de echipa lui Dzeko. Mă uit în fiecare luni seara la emisiunea “Replay” şi sunt rememorate meciurile din campania de calificare la Campionatul Mondial din 1998. Aveam 8-9 ani la acele meciuri, dar aşteptam meciurile naţionalei ca şi cum ar fi o finală de Champions League. Rămâi uimit când vezi cum Gică Popescu, cel care era căpitan al celor de la FC Barcelona, efectiv se lupta în noroiul din Ghencea pentru a învinge într-o seară friguroasă de martie 97, cu 8 – 0 Lienchtenstein. La 14 ani distanţă, am văzut nişte nesimţiţi care se apără din primul minut cu gândul că poate, poate, or avea cei din Bosnia vreun Bănel prin echipă. Am ajuns să nu suport naţionala, dar nu pentru că o urăsc ci pentru că sunt dezgustat de cum tot felul de fiţoşi vin şi îmbracă tricoul naţionalei. Mi-a rămas în minte imaginea cu Dzeko în genunchi încercând să îl oprească pe Raţ să degajeze. După un 0 – 5 în Serbia un anume jucător de la noi petrecea cu adversarii. Revenind la meci, nu pot să înţeleg ce dracu au căutat în echipă nişte jucători care nu evoluează la echipele de club. În momentul în care Lucescu a preluat naţionalka spunea că va chema la naţională doar jucătorii ce evoluează la echipa de club şi sunt în formă. Florescu nu a mai jucat de patru luni nicăieri, Deac poate a mai jucat pe la nunţi, în timp ce Marica este singurul pariu câştigat de Lucescu. Nu poţi să te plângi la finalul meciului că ai ghinion, aşa cum a făcut selecţionerul. În momentul în care ai avut doar 92 de pase reuşite, trei şuturi spre poartă, două pe poartă şi nici măcar o lovitură de la colţil terenului, nu pot să înţeleg unde am avut ghinion. Fotbalul se joacă pe goluri, iar Lucescu spunea când a venit că va schimba faţa naţionalei şi că vom juca ofensiv şi vom face un presing ucigător. Sâmbătă seara am fost la maxim 30 de metri de poarta noastră. Mâine vin cei din Luxemburg şi nu va fi deloc uşor. Bancherii de acolo au făcut şi ei meci egal cu Belarus, la fel ca şi noi şi au primit în ultimele cinci meciuri doar 5 goluri, în timp ce noi am primit 8 goluri. Naţionala este o ruşine, iar când veyi că anumite persoane vorbesc despre ghinion, despre absenţa lui Chivu sau alte lucruri sunt total dezgustat. În aceste condiţii să nu mă mai priviţi cu ciudă şi cu ură când mă interesează meciurile Italiei sau când mă bucur la fiecare gol încasat de naţională. Aceasta nu este echipa naţională, este o adunătură de derbedei care încearcă să ne amăgească. Îmi este dor de vremurile în care remizam cu Portugalia, când câştigam în deplasare cu golul lui Munteanu, când remizam cu Ungaria cu golul lui Viorel Moldovan, când învingeam acasă Ungaria în doar 15 minute. Îmi e dor să mă bucur pentru o reuşită a echipei noastre, îmi este dor să ţin din nou cu o adevărată echipă naţională a României!!!
